Biserica Neagră din Braşov

Tezaur cultural

Altarul principal 

(1866)


Până la reformă, biserica a purtat hramul Sf. Maria. Din acest motiv se presupune că altarul medieval care s-a pierdut ar fi avut o tematică mariologică. Pictura principală a actualului altar are ca temă o imagine a predicii de pe munte, ce ocupă un loc central în credinţa în harul lui Dumnezeu şi în doctrina evanghelică. Altarul neogotic formează împreună cu stranele corului o unitate conceptuală.

Amvonul

(1696)

Predecesorul acestuia s-a pierdut în marele incendiu. Maistrul măcelar Laurenz Bömches a susţinut ridicarea celui nou, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile-oglindă ale amvonului.

Cristelniţa

(Bronz, 1472)


Cristelniţa este unul dintre puţinele obiecte rămase din perioada de dinainte de incendiu şi în acelaşi timp un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală. Scrierea gotică minusculă destăinuie numele dănuitorului: Parohul Johannes Reudel. În protuberanţa boltită din piciorul cristelniţei se pune mangal pentru încălzirea apei de botez.

Altarul din Feldioara

(sec. 15)

Un fragment din retablul altarului transilvănean care s-a păstrat. Din Feldioara el a ajuns in posesia Muzeului Săsesc al Ţării Bârsei, iar de acolo în Biserica Neagră. Pe tablă sunt pictate scene din viaţa lui Hristos.

Portalurile gotice 

(1477)

Pe aripile portalului sudic, decorate cu motive vegetale gotice, este inscripţionat anul 1477 alături de personaje fantastice. Dacă aceasta este data acceptată a lucrării atunci portalurile sunt – alături de cristelniţă – un alt element original al bisericii, care a supravieţuit incendiului din 1689.

Pictura în ulei de Fritz Schullerus 

(1898)

Pe zidul din drepta faţă, lângă cor, se află pictura în ulei de Fritz Schullerus. Este reprezentat acel moment fictiv în care maimarii sfatului braşovean depun jurământul pe „Cartea Reformei” de Johannes Honterus şi pecetluiesc reforma în oraş. Prin stilul său, tabloul se apropie mult de pictura istorica a anilor 1890 din München, care cultiva un realism expresiv.

Pictura în ulei „Nunta din Cana”


Reprezentarea modernă îi aparţine pictorului braşovean Hans Eder (1883-1955) şi îl înfăţişează pe Isus după ce a înfăptuit prima sa minune: transformarea apei în vin. 

Fresca Mariei deasupra celui de-al doilea lintou al portalului sudic

(15. Jh.)


Pictura îi înfăţişează pe Maria şi pe pruncul Isus alături de Sf. Katharina şi Sf. Barbara. Poziţionarea unui motiv meditativ deasupra intrării corespunde cu tematicile timpanelor bisericeşti. În cazul celor două blazoane este vorba despre cel al Regelui Matthias şi al soţiei sale, Beatrix de Aragon. Prezenţa lor în pictură ar putea indica faptul că Regele Matthias Corvinus ar fi fost dănuitorul picturii pentru asigurarea relaţiei bună dintre oraşul Braşov şi Rege.

Stranele breslei tâmplarilor brașoveni

(1746-1748)


Unul dintre cele mai frumoase exemple de strane executate după incendiu și, în același timp, o piesă prin care tâmplarii își dovedeau iscusința.

Ciclul de virtuți pe stranele breslei tâmplarilor brașoveni

(pe la 1715)

Pe latura din față a stranelor sunt evidențiate zece virtuți, ca semn al credinței protestante a locuitorilor. Mai multe dintre stranele din biserică au fost realizate după marele incendiu.

Blazonul Brașovului și blazonul familiei Hunyadi

(blazoane picatate, sec. 18)

Pe una dintre coloanele navei principale este sculptat blazoanul orașului Brașov și cel al familiei Hunyadi. S-ar putea crede că blazoanele se aflau în biserică încă dinainte de incendiu, dar starea lor actuală indică mai degrabă spre o tendință barocă.

Pietrele funerare

În încăperea de sub turnul nordic se află pietrele funerare care fuseseră îndepărtate la momentul instalării sistemului de încălzire prin pardoseală. Imaginile celor ce au murit sunt înrămate în ornamente cu fructe, pline de viață și memento mori, respectiv motive vanitas, în al căror limbaj simbolistic se regăsește imaginea dihotomică a morții din perioada Barocului timpuriu în Transilvania. În aceeași încăpere sunt adăpostite și câteva dintre statuile din exterior, pentru a fi protejate de intemperii.

Statuia Honterus de Harro Magnussen

(1898)

Statuia este o reprezentare idealistă a reformatorului, umanistului, tipografului și pionierului sistemului școlar, Johannes Honterus (1498-1549). Poziția sa și cartea pe care o ține în mână sunt în perfectă concordanță cu împrejurimile: cu o carte în mână, savantul indică spre liceul brașovean cu tradiție. Honterus coresponda cu Melanchton, reprezentantul umanismului în învățământ, și încuraja reorganizarea sistemului școlar. În același timp era și fondatorul primei tipografii în care au fost editate materiale reformatoare, materiale didactice și volume ale clasicilor antici ai reformei educației din Transilvania. În perioada reformei, vechile școli teologice latine au fost transformate în școli protestante. Cele doua reliefuri din bronz de pe soclu îl reprezintă pe Honterus în tipografie și la împărtășanie.

Ágnes Bálint