Biserica Neagră din Braşov

Personalităţi

Croner, Daniel (1656-1740)

 

Încă de copil el s-a implicat în activităţi muzicale, a continuat în acelaşi fel timp de un an la liceul din Breslau 1689/1681 şi, pe lângă studiile de teologie din Wittemberg 1681-1683, a fost elevul cantorului şi organistului Johann Ulig din Leipzig. Acesta trebuie să îl fi apreciat mult întrucât, în 1683, a compus un elogiu muzical dedicat „Onoratului, ilustrului şi învăţatului Domn Daniel Croner din Oraşul Corona“: o piesă de bas cifrat cu mai multe strofe şi intermezzo pentru două viori. Probabil începând cu anul 1684 Croner şi-a început activitatea de cantor şi organist. În 1691 el a preluat slujba de predicator în Biserica Sf. Ioan din Braşov şi din 1693 până în 1701 a fost predicator la Biserica Neagră. Apoi s-a mutat la Hălchiu unde a lucrat ca preot, iar în 1735 a fost ales decan al regiunii Ţării Bârsei.

Despre activitatea lui Croner în Braşov şi Hălchiu nu se ştie nimic. Scrierea unei fugi pentru orgă în 1684 şi a unui caiet de copii început încă din perioada în care era elev indică faptul că se ocupa cu muzica şi cânta la orgă. Manuscrisele de tabulatură sunt menţionate mai sus. Copiile, cât şi compoziţiile aparţinând lui Croner cuprinse într-un volum – 20 de Fugi prin toate gamele (1685, 1704) şi un Praeambulum în Re – sunt cele mai vechi mărturii ale muzicii de orgă din Transilvania. În acelaşi timp s-au păstrat prin copiile lui Croner nişte piese ale căror originale s-au pierdut între timp.

Karl Teutsch

Hedwig, Johann Lukas (1802-1849)


Johann Lukas Hedwig s-a născut in 1802 în Hălchiu, lângă Bra
șov (Transilvania). Muzica l-a marcat atât de mult încă din copilărie, încât a urmat îndemnurile învățătorului său din școala generală, Georg Rheindt, de a urma o carieră muzicală. Lui i-a dedicat mai târziu și câteva dintre compozițiile sale. În 1812 Hedwig s-a înscris la liceul din Brașov, a devenit cântăreț al bisericii parohiale, elev al cantorului Lucas Hermann și a învățat să cânte la vioară, la contrabas, și la câteva instrumente de suflat. Încă din 1819 s-a mutat la Viena unde a studiat sub îndrumarea muzicienilor A. Jekel (Școala de Operă), J. Drechsler și J. Blumenthal (bas cifrat, compoziție, vioară), primind în 1823 postul de contrabasist la operă. Apoi a lucrat și ca profesor de muzică, tot în Viena. În 1840 primi din Brașov chemarea de a fi cantor al orașului și director muzical al Bisericii Catedrală (astăzi Biserica Neagră), în combinație cu slujba de profesor de muzică la liceu, cum se obișnuia în Tansilvania. Începând cu anul 1844 el a condus și clasele de canto ale Școlii de Vioară și Canto din Brașov. După participarea la luptele revoluționare din decembrie 1848 ca membru al gărzii cetățenești, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și am murit în 8 ianuarie 1849.

Lucrările lui Johann Lukas Hedwig sunt foarte pu
țin cunoscute, chiar și după standarde transilvănene, dar au fost adesea interpretate în timpul vieții sale. Cercetările muzicale științifice ar trebui în primul rând să se canalizeze pe numeroasele sale compoziții, având în vedere faptul că biografia sa este în mare parte deslușită datorită jurnalului său. 

Cu excepția unei cantate, ele nu au fost tipărite, iar importanța lor a fost greu de evaluat până în prezent. Marea parte a operei lui Hedwig este reprezentată de lucrări vocale sacre sau laice, iar pe lângă acestea au fost transmise și piese pentru pian, câteva lucrări orchestrale de dimeniuni mai reduse, o operetă neterminată și un vodevil. Lucrarea sa cea mai însemnată, oratoriul „Der Allmacht Wunder“ (Minunile Celui Atotputernicn.tr.) pentru soliști, cor și orchestră mare (1845-48) a fost cântată pentru ultima oară în Brașov în anul 1902. Cea mai populară dintre lucrările sale s-a desprins deja de multă vreme de compozitorul său: „Sienebürgenlied“ (Cântecul Transilvaniein.tr. ), compus în 1845, căreia i s-a atribuit apoi textul lui Max Moltkes („Siebenbürgen, Land des Segens“, Transilvania, Țară binecuvântatăn.tr.) Până azi el este cântat, din Austria până în Canada – în special de emigranții transilvăneni. Până de curând foarte puține dintre lucrările lui Hegwig au fost tipărite. Chiar și în arhiva muzicală a Bisericii Negre sau în arhiva bisericii din Hălchiu există doar câteva manuscrise și cópii.

Este de remarcat ini
țiativa noii „Edituri Muzicale Latzina, Karlsruhe“ care a hotărât să publice toate lucrările disponibile ale lui Hedwig. Astfel, în ultimii ani au apărut următoarele cantate: Cantata de Paști și Rusalii, Cantata funerara, Cântecul de sărbătoare, Psalmul 1, Cântec sfânt, Un cântec de laudă, Cântare de sărbătoare și „Der Herr ist König“ (Dumnezeu este Regen.tr.) Ultima apariție este oratoriul „Minunile Celui Atotputernic“.

Frieder Latzina / Karl Teutsch

Lassel, Rudolf (1861-1918)


Deşi bazele muzicale i-au fost aşezate încă în oraşul său natal, Braşov, studiul pe care l-a urmat Rudolf Lassel (1861-1918) în Leipzig la Conservatorul Regal între anii 1880 şi 1883 l-a marcat cu siguranţă cel mai mult. Sub îndrumarea renumitului Salomon Jadassohn, Rudolf Lassel a căpătat un talent şi o înclinaţie aparte pentru tehnicile contrapunctice care erau foarte preţuite în oraşul lui Bach şi al lui Mendelssohn.

Întors în Transilvania, Lassel era înarmat cu nişte cunoştinţe teoretice şi practice pe care acasa nu şi le-ar fi putut însuşi niciodată. Luând în calcul talentul său însemnat nu este de mirare faptul că, după o perioadă în care a lucrat ca profesor de muzică şi dirijor de cor în Bistriţa, i s-a oferit în 1887 postul liber de organist la Biserica Neagră. Din acel moment şi până la moartea sa el a rămas loial oraşului său natal, Braşovului. Aici el a activat nu doar ca organist şi cantor, ci a dirijat şi corul de elevi al bisericii. În toate cele trei domenii, influenţa studiilor din Leipzig era evidentă: ca organist cânta repertoriul obi
şnuit din Germania şi Franţa, în funcţia de cantor Rudolf Lassel a dirijat pentru prima oara în Braşov o cantată de Bach, iar corul de elevi al bisericii l-a fondat în 1894 după modelul celui din Leipzig. S-au adăugat conducerea Asociaţiei Muzicale a Bărbaţilor şi activitatea pedagogică.

Aprecierea pe care Lassel o purta faţă de Bach se poate recunoaşte în unele dintre piesele sale pentru orgă, dar mai ales în oratoriul Patimile lui Hristos după Materi op. 23, care însă nu a fost finalizat. Psalmul 42 "Cum doreşte un cerb izvoarele de apă" op. 26 este corul introductiv al părţii a doua din oratoriul Patimilor după Matei şi a fost compus în 1900. În locul orchestrei, Lassel introduce orga pentru a veni probabil în întâmpinarea bisericilor mai mici care aveau mai puţine posibilităţi. Aşadar, Patimile după Matei nu era o piesă doar pentru Biserica Neagră din Braşov, chiar dacă partea pentru orgă se era în mod evident scrisă pentru orga Buchholz de acolo. Psalmul 42 este una dintre cele mai apreciate piese bisericeşti scrise de Lassel. El dovedeşte aici - inspirându-se în mod clar din Mendelssohn - stăpânirea tehnicii polifoniei şi combină cele trei teme într-un final grandios.

Johannes Killyen

Richter, Paul (1875-1950)


Paul Richter s-a născut în 1875 la Braşov / Transilvania. De mic a început să improvizeze la pian şi a putut curând să ţină locul tatălui său, a cărui slujbă secundară era cea de organist. A compus primele piese mici. Familiei Richter îi lipeseau însă în mod evident banii pentru a angaja un profesor de teorie sau de pian, astfel încât talentul lui Paul a fost descoperit abia la începutul anilor 1890 de către compozitorul şi cantorul braşovean, Rudolf Lassel. Tot el a fost cel care l-a pregătit pe Richter pentru studiul la conservatorul din Leipzig. Um motiv care l-a întristat toată viaţa sa a fost decizia de a se întoarce după studiul din Leipzig din 1896-1899 în ţara sa, deşi la Leipzig avea mari şanse de a fi recunoscut. Dirijase cu atât de mult succes Corul Laic de Oratorii încât pe perioada armatei i-a fost ţinută o slujbă. Cu toate acestea, în 4 septembrie 1899 el a preluat conducerea Asociaţiei Corale a Bărbaţilor şi la scurt timp după aceea a devenit maestru de cor. După parerea sa, talentul lui era subevaluat în Braşov.

Paul Richter a primit multă apreciere prin implicarea sa în viaţa muzicală a Braşovului: el i-a adus pe Richard Strauss, George Enescu şi Felix Weingartner la pupitrul Filarmonicii Braşov, pe care o ridicase la un nivel foarte înalt. Nu s-a dat înapoi de la "Oladezul Zburător" de Wagner sau de la simfonia a opta de Bruckner. Prin toate acestea a ridicat muzica braşoveană pe o culme pe care nu mai fusese până atunci. În 1918 Richter a fost ales capelmaistru, urmându-l pe Alfred Mowaks, iar în 1928 i-a fost atribuit titlul mult râvnit în românia de director general de muzică. Între timp se simţea atât de afirmat în patria sa încât refuză in 1929 oferta de a preda un curs de masterat în compoziţie la Dresda.

Deşi lui Richter îi plăceau sărbătorile şi avea simţul umorului bine dezvoltat - după cum se vede în cântecele sale de petrecere - firea sa era foarte ponderată, poate şi din cauza situaţiei sale financiare precare de până atunci. În 1935 i-a fost atribuit cel mai înalt rang la care putea spera un muzician sas: a fost numit director al Asociaţiei muzicale Hermania din Sibiu care a rezultat din unirea Asociaţiei Muzicale Sibiu şi a corului de bărbaţi Hermania. Între timp însă, sănătatea lui Richter lsa de dorit, astfel încât, în 1936, s-a văzut nevoit să renunţe la acest post. În 6 iunie 1936 a călcat pentru ultima oară în oraşul său natal. După o suferinţă grea, muri în 1950.

Catalogul de piese al lui Richter cuprinde multe piese corale şi de pian, muzică de cameră pentru diferite instrumente şi câteva piese pentru pian şi orgă. În adâncul sufletului său însă, Paul Richter fusese înclinat spre simfonii, căruia îi plăcea să combine fomre mari pentru orchestră. Armoniile sale se încadrează în romanticul târziu şi ocazional se avântă în pentatonie. El preferă efectele sonore sofisticate şi armoniile faţă de tehnicile contrapunctice.

Hans Peter Türk / Johannes Killyen

Bickerich, Victor (1895-1964)


Victor Bickerich, născut în 1895 la Lissa, îşi începu studiul muzicii în 1918 la Berlin, concentrându-se asupra muzicii bisericeşti, pedagogiei muzicale şi orgii sub îndrumarea lui F. Heitmann la Berlin. În 1921 Prezbiteriul din Braşov l-a ales pentru a-i urma lui Rudolf Lassel ca organist, director muzical şi profesor de muzică al Bisericii Evanghelice din Braşov. Bickerich a început să reclădească încetul cu încetul corul de băieţi care fusese condus de Rudolf Lassel până la moartea sa, a plecat şi în turnee în străinătate şi, începând cu 1923, organiză regulat motete, din 1924 începu serile muzicale în lunile de vară care, în anii de după război au fost înlocuite de concertele de la ora 5, incluzând şi muzică de orgă. Deja în 9124, Bickerich a dirijat în premieră în sud-estul Europei Patimile lui Hristos după Matei de Johann Sebastian Bach, urmând PAtimile după Ioan în 1931. Fiind un admirator de-al lui Bach, el fondă corul Bach al Bisericii Negre în 1933, cu care a putut aduce în scenă marile opere vocale. În 1935 susţinu în premieră şi la Bucureşti un concert memorabil, aducând şi acolo Patimile după Matei de Bach, iar în 1936 Patimile după Ioan. Organiză sărbătoarea Bach din Transilvania, corul fu difuzat la radio şi plecă în 1937 într-un mare turneu prin Germania cu Requiemul de Mozart. Fiind urmaşul lui Paul Richter, Bickerich preluă şi conducerea Filarmonicii Braşov în 1935. Începând cu 1928 începu să predea la Conservatorul Astra. În 1962, el se retrase din concerte.

Alături de Paul Richter, Bickerich a devenit o autoritate muzicală a Başovului. Educaţia umanistă universală şi orientarea sa spirituală l-au făcut un pedagog de excepţie. El a susţinut şi a influenţat - ajungând şi în regat - viaţa muzicală în patria pe care şi-a ales-o. Prin activitatea sa în muzica de biserică, el a ridicat-o la un nivel artistic care nici până azi nu a fost întrecut. Fiind un susţinător al preotului Möckel în direcţia mişcării Berneuch, el a intervenit în forma muzicală a serviciului divin.

Karl Teutsch